Anarhia relațională (Andie Nordgren + hopancarusel)

Introducere: anarhismul începe în relaţii

de hopancarusel

Dragoste liberă? Ca şi cum dragostea poate fi altfel decât liberă! […] Da, dragostea e liberă; nu poate sălăşlui în nicio altă atmosferă. În libertate se dăruiește fără rezerve, din abundență, complet” (Emma Goldman, 1911)

Aşa cum anarhismul respinge structurile ierarhice de putere şi dominare impuse de societate, pe acelaşi principiu şi anarhia relaţională deconstruieşte ierarhiile din relaţiile interpersonale, fie ele romantice, de prietenie sau sexuale. Conceptul este destul de recent – apărut în 2006 odată cu manifestul scris de Andie Nordgren, feministă queer și informaticiană din Suedia – şi e prezentat în această broşură.

De ce credem că e relevant conceptul şi în contextul local?

În comunităţile anarhiste, vrem să avem relaţii interpersonale non-ierarhice, care să pună în practică valorile anarhiste după care ne ghidăm. Dificultatea stă, însă, în faptul că am fost socializate/ţi într-un cu totul alt sistem, unul axat pe dominare, pe competiţie pentru resurse, pe proprietate; și care afectează inclusiv relaţiile dintre noi.

Toate aceste impulsuri predate încă de mici de familie, la şcoală, la locul de muncă şi în toate celelalte structuri ale societăţii şi-au lăsat amprenta asupra noastră chiar dacă suntem în punctul în care le conştientizăm şi vrem să scăpăm de ele. Asta se vede în problemele cu care ne confruntăm adesea în comunităţile noastre şi în relaţiile dintre noi, prea des erodate de gelozie, neîncredere, dinamici inegale de putere, indisponibilităţi emoţionale, muncă emoţională disproporţionată. Aşteptările individuale ajung să pună prea multă presiune pe cealaltă persoană, creând adesea o raportare reciprocă tranzacţională, în care fiecare socoteşte cât a dat şi cât a primit, iar „resursele” emoţionale, afective, sunt considerate limitate şi bine păzite.

Dacă dragostea nu știe să ofere și să ia fără restricții, nu este dragoste, ci o tranzacție care nu uită niciodată să scoată în evidenţă plusurile și minusurile (Emma Goldman, 1906).

Pe măsură ce relaţiile noastre se rigidizează, se şi ne consumă, devin toxice, iar în loc să producă o juisare colectivă, se transformă în ceea ce Bergman & Montgomery (2017) numeau radicalism rigid. Ajungem la comportamente opresive, la suspiciuni şi denunţări reciproce, la o îndreptăţire justiţiară care îşi poate pierde uşor compasiunea, răbdarea sau înţelegerea atât de necesare oricărui colectiv.

Ne este clar că modelele tradiţionale de relaţionare pe care le-am moştenit de-a gata de la societatea în care trăim nu sunt funcţionale; sau sunt, însă pentru mult prea puţine/i dintre noi. Căutăm, prin urmare, să ne creăm noi modele care să definească mai bine principiile şi valorile în care credem. Orbecăim într-un proces continuu de explorare şi învăţare prin încercare şi eroare; căutăm să ne deconstruim împreună condiţionările care ne rigidizează şi distrug juisarea, şi să ne reconstruim relaţiile pe baze mai împlinitoare. Pentru a ajunge aici, credem că anarhia relaţională e unul din posibilele drumuri. Prin învăţarea şi practicarea unor comportamente regenerative în relaţiile dintre noi putem ajunge la o militanţă bucuroasă¹.

Oamenii care vorbesc despre revoluție și luptă de clasă fără a se referi explicit la viața de zi cu zi, fără a înțelege ceea ce este subversiv în iubire și ce este pozitiv în refuzul constrângerilor, astfel de oameni au cadavre în gură (Raoul Vaneigem, 1967).

Putem visa la revoluţii anarhiste doar când vom putea aduce revoluţia în interiorul comunităţilor noastre, în viaţa de zi cu zi şi în relaţiile dintre noi. Dacă nu pot dansa, nu este revoluția mea², a fost mesajul Emmei Goldman către tovarăşul anarhist care i-ar fi reproşat că nu se cade unei revoluţionare să se afişeze dansând cu atâta patos. Un bun exemplu că radicalismul rigid e o problemă veche în comunităţile militante.

Vrem să adăugăm astăzi şi Dacă nu pot iubi, nu este revoluţia mea. Iar prin iubire, să ne-nţelegem, nu avem în vedere exclusiv sau neapărat romantismul, aşa cum e el construit în cultura populară, ci multiplele forme de iubire cel puţin la fel de hrănitoare, adesea mult mai emancipatoare, ca iubirea tovărăşească.   

În căutarea de noi feluri de iubire şi relaţionare reciprocă nu avem şi nici nu credem că ne trebuie vreun reţetar. Avem doar o busolă şi o direcţie spre care ne-ndreptăm, şi e suficient pentru moment. De aici încep libertatea şi explorarea.

Bergman, C., & Montgomery, N. (2017). Joyful Militancy: Building Thriving Resistance in Toxic Times. AK Press.

Goldman, E. (1906). The Tragedy of Woman’s Emancipation. New York, NY: Mother Earth.

Goldman, E. (1911). „Marriage and love”. In Anarchism and other essays. Mother Earth Publishing Association.

Goldman, E. (1934). Living My Life. New York: Alfred A Knopf Inc.

Shulman, A.K. (1991). „Dances with Feminists”. In Women’s Review of Books, 9(3). Retrieved October 27, 2019, from http://www.lib.berkeley.edu.

Vaneigem. R. (1967). The Revolution of Everyday Life. Translated by John Fullerton & Paul Sieveking, Red & Black. Retrieved December 31, 2010, from library.nothingness.org.

Scurt manifest instrucțional pentru anarhia relațională³

Andie Nordgren

Dragostea este abundentă și fiecare relație este unică

Anarhia relațională pune la îndoială ideea că dragostea este o resursă limitată care poate fi reală numai când este circumscrisă unui cuplu. Aveți capacitatea de a iubi mai mult de o persoană, iar o relație și dragostea simțită pentru acea persoană nu diminuează dragostea simțită pentru o alta. Nu clasați și comparați oamenii și relațiile — prețuiți individul și conexiunea cu el/ea. O persoană din viața ta nu trebuie să fie numită primară pentru ca relația să fie reală. Fiecare relație este independentă și este o relație între indivizi autonomi.

Dragoste și respect în loc de îndreptățire

Decizia de a nu întemeia o relație pe ideea de îndreptățire este legată de respectarea independenței și autodeterminării celorlalți. Sentimentele tale pentru o persoană sau pentru istoria voastră împreună nu îți dau dreptul să comanzi și să controlezi un partener astfel încât să se conformeze la ceea ce se consideră normal într-o relație. Explorează modurile în care te poți conecta fără a încălca limitele celuilalt și credințele personale. În loc să cauți compromisuri în fiecare situație, permite-le celor dragi să aleagă căile care le păstrează integritatea intactă, fără a face din asta o criză pentru relație. Ținându-te departe de îndreptățire și revendicări este singura modalitate prin care poți fi sigură că ești într-o relație care este cu adevărat reciprocă. Dragostea nu este mai „reală” doar pentru că oamenii fac compromisuri unul pentru celălalt pentru că acestea sunt așteptările.

Identifică-ți setul de valori relaționale de bază

Cum vrei să fii tratat de alții? Care sunt limitele și așteptările tale primare pentru toate relațiile? Cu ce fel de oameni ți-ar plăcea să-ți petreci viața și cum ți-ar plăcea să funcționeze relațiile tale? Găsește-ți setul de valori de bază și utilizează-l pentru toate relațiile. Nu face reguli și excepții speciale ca să le arăți oamenilor că îi iubești „cu adevărat”.

Heterosexismul e agresiv și pe față, dar nu te lăsa condusă de frică

Amintește-ți că e în joc un sistem normativ foarte puternic, care dictează ce este dragostea reală și cum ar trebui să trăiască oamenii. Mulți vor pune la îndoială valabilitatea relațiilor tale și pe tine atunci când nu respecți aceste norme. Lucrează împreună cu oamenii pe care îi iubești pentru a găsi portițe de ieșire și trucuri de a contracara cele mai grave dintre normele problematice. Găsește pentru ele vrăji pozitive și nu lăsa frica să-ți conducă relațiile.

Construiește pentru minunatul imprevizibil

A fi liberă să fii spontană — să te exprimi fără frica de pedepse sau sentimentul împovărătorului „trebuie” — este ceea ce animă relațiile bazate pe anarhia relațională. Organizați-vă din dorința de a vă întâlni și a vă explora reciproc — nu bazat pe îndatoriri, cerințe și dezamăgiri atunci când nu sunt îndeplinite.

Prefă-te până reușești

Uneori poate părea ca și cum ar trebui să fii complet super-om ca să poți face față la toată spargerea normelor pe care o implică alegerea unor relații care nu corespund normei. Un truc bun este strategia „prefă-te până reușești” — atunci când te simți puternică și inspirată, gândește-te ce comportament ți-ar plăcea să vezi la tine. Transformă asta în câteva linii directoare simple și ține-te de ele când dai de greu. Vorbește și caută sprijinul celorlalți care contestă normele și nu-ți reproșa niciodată atunci când presiunea normelor te împinge către comportamente nedorite.

Încrederea e mai bună

A alege să pornești de la premisa că partenerul tău sau partenera ta nu-ți dorește răul te duce pe o cale mult mai pozitivă decât o abordare suspicioasă în care trebuie să fii validat în mod constant de cealaltă persoană pentru a avea încredere că e acolo cu tine în relație. Uneori se petrec atât de multe în interiorul oamenilor încât nu le mai rămâne energie să facă un pas spre ceilalți și să aibă grijă de ei. Creează genul de relație în care retragerea este atât sprijinită cât și iertată rapid, și care oferă oamenilor suficiente șanse să vorbească, să explice, să te vadă și să fie responsabili în relație. Amintește-ți valorile de bază și ai grijă de tine în același timp!

Schimbă-te prin comunicare

Pentru majoritatea activităților umane, există un soi de normă pentru cum ar trebui să funcționeze. Dacă vrei să te abați de la acest tipar, trebuie să comunici — altfel lucrurile tind să decurgă conform normei, întrucât ceilalți se comportă în conformitate cu ea. Comunicarea și acțiunile comune în scopul schimbării sunt singura cale de desprindere. Relațiile radicale trebuie să aibă conversația și comunicarea în inima lor, nu doar ca o stare de urgență, invocată pentru rezolvarea „problemelor”. Comunicați într-un context de încredere. Suntem atât de obișnuiți ca oamenii să nu spună niciodată pe bune ceea ce cred și simt că trebuie să citim între rânduri și să extrapolăm pentru a afla ce vor să spună de fapt. Dar astfel de interpretări se pot baza doar pe experiențele anterioare, de obicei bazate taman pe normele de care vreți să scăpați. Întrebați-vă una pe cealaltă despre lucruri și fiți explicite!

Personalizează-ți angajamentele

Viața nu ar avea prea multă structură sau înțeles dacă nu ne-am alătura cu alți oameni pentru a realiza lucruri: a construi o viață împreună, a crește copiii, a avea o casă sau a crește împreună la bine și la greu. Pentru a funcționa, astfel de eforturi au nevoie de obicei de multă încredere între oameni și asumare. Anarhia relațională nu înseamnă a nu-ți lua niciodată un angajament, ci a-ți trasa propriile angajamente împreună cu oamenii din jurul tău și a-i elibera de normele care dictează că anumite tipuri de angajamente sunt o cerință pentru ca iubirea să fie reală sau că anumite angajamente, cum ar fi creșterea copiilor sau mutatul împreună, trebuie să fie conduse de anumite sentimente. Începe de la zero și fii explicită despre ce fel de angajamente vrei să faci cu alte persoane!

 

---