Cum vorbim despre animalele non-umane în apropierea cărora trăim, dintr-un punct de vedere antispeciist? Mai exact, cum vorbim despre acel așa-zis „cel mai bun prieten” al omului cu care am coevoluat și cu care avem o lungă istorie de conviețuire și supraviețuire, dominație și tovărășie?
Trecând prin trei teme principale și abordând multe alte subiecte adiacente, textul acesta este o incursiune în gândirea și practica unor viziuni eliberatorii în relațiile cu câinii. Acest schimb de idei reflectă asupra adaposturilor de câini și adopțiilor internaționale, ridicând diferite întrebări legate de necesitatea acestora și explorând mai multe perspective, locale și internaționale. Discuția face referire atât la situația Italiei, cât și a României – luând în considerare în ce măsură cea din urmă este un caz special. În concomitent, textul explorează diferite posibilități de rezistență împotriva proiectului umanist, moduri de a ne alia cu câinii vagabonzi și imaginarii de coexistență multispecii.
Dialogul acesta este o invitație, o deschidere spre diverse întrebări care abordează justețea relațiilor noastre interspecii, spre propuneri mai curajoase pentru spații comune în afara ordinii umaniste și capitaliste, spre a fi împreună-cu-celălalt, alături de câini, și a învăța, înțelege, simți, de lângă ei, alte moduri de a fi.
