Revoluțiile secolului trecut au marcat decisiv dezbaterile, teoriile și practicile socialiste, dar acum putem spune că trăim mai degrabă o perioadă în care orice tentativă de organizarea politică este caracterizată tot mai mult de resemnare și cinism, iar micile acte de rebeliune nu converg mereu într-o revoltă politică și socială mai amplă. În acest context, mișcarea de eliberare a kurzilor nu doar că a readus speranța în ideea de revoluție, ci a propus și o reimaginare a modului în care obișnuia să fie înțeleasă aceasta – dincolo de granițele statului-națiune.
Revoluția din Rojava își are rădăcinile în lupta de eliberare a poporului kurd, un grup etnic de aproximativ 40 milioane de oameni care trăiesc disparat în patru state din așa-numitul Orient Mijlociu: Turcia, Siria, Irak și Iran, precum și în diaspora.
Kurzii au fost oprimați timp de sute de ani, încă de pe vremea Imperiului Otoman (când au avut loc mai multe rebeliuni ale kurzilor care au fost înăbușite și au dus la uciderea acestora), fiind cel mai mare grup etnic din lume care nu au un stat-națiune al lor.
În cele ce urmează vom prezenta fundamentele ideologice ale mișcării de eliberare kurde contemporane, urmând să trecem succint și prin cronologia acesteia, pentru a ne opri în cele din urmă și asupra unor aspecte mai practice, ce țin de organizarea vieții sociale.
