Deși revoltele împotriva creșterii vârstei de pensionare (despre care am publicat și noi un interviu) au captat în ultima vreme atenția tuturor, luptele sociale care au mobilizat și mobilizează oamenii în Franța sunt mult mai ample. Tacticile folosite sunt și ele tot mai diverse și greu de contracarat de autorități: de la manifestații „sălbatice”, neanunțate, la ocupări de clădiri, de universități sau licee, ori blocaje ale unor orașe și artere de circulație importante.
Toate aceste acțiuni și revolte populare, adesea spontane, ne amintesc că nemulțumirile acumulate depășesc chestiunea punctuală a pensiilor, dar și că miza revendicărilor nu mai poate fi doar smulgerea unor concesii din partea statului, ci una sistemică. În aer plutește sentimentul tot mai pregnant că „așa nu se mai poate”, împărtășit de o mare parte din societatea franceză, de la muncitori/-oare, la tineri/-ere sau la clasa medie, ori la populația rurală. Tot mai multă lume intuiește că rădăcinile problemelor cu care se confruntă sunt mult mai adânci și că niciun guvern nu va fi în stare să aducă transformarea radicală de care depinde, în condițiile de azi, însăși supraviețuirea societății.
De cealaltă parte, guvernanții (incluzându-i aici și pe reprezentanții capitalului) par că au înțeles pericolul pe care îl reprezintă, pentru propriile privilegii și pentru sistemul care le apără, o revoltă populară generalizată. O demonstrează din plin amploarea și brutalitatea represiunii declanșate de stat împotriva contestatarilor, fie că vorbim de cei scoși în stradă de „reforma” lui Macron, ori de cei care luptă pentru resursele de apă.
Megabazinele pentru irigații: o modalitate de acaparare a resurselor
La 25 martie, în plină revoltă împotriva reformei sistemului de pensii, la Sainte-Soline, un sat din departamentul Deux-Sèvres din vestul Franței, a avut loc o mobilizare impresionantă împotriva construirii unui „megabazin” de apă. Aproximativ 30.000 de persoane, agricultori locali, dar și persoane din alte regiuni din Franța și delegați din alte țări, s-au strâns la Sainte-Soline pentru a apăra accesul la apă ca bun comun.
Megabazinele (sau „rezervele de substituție pentru irigații agricole”) sunt rezervoare de apă artificiale care permit captarea apei din pânza freatică și stocarea acesteia pentru irigarea culturilor în timpul verii. Atât militanții ecologiști, cât și agricultorii, au atras în nenumărate rânduri atenția asupra faptului că aceste megabazine nu pot reprezenta o soluție viabilă, nici pentru agricultură, nici pentru mediu, nici pentru bunăstarea comunităților locale. În plus, bazinele sunt gândite pentru a spori randamentele exploatărilor agricole intensive, inclusiv în perioadele de secetă multianuală, tot mai frecvente. Acestea nu sunt, așadar, decât un mecanism de acaparare a apei în beneficiul marilor cultivatori, care însă reprezintă doar 6% din fermele din Deux-Sèvres; o acaparare care se face în detrimentul micilor agricultori și a comunităților locale, care astfel riscă să rămână fără apă.
Mobilizare masivă, represiune brutală
Manifestația din 25 martie a venit în continuarea mobilizărilor anterioare împotriva megabazinelor, în urma apelurilor lansate de Les Soulèvements de la Terre („Revoltele Pământului”), o coaliție largă de grupuri, asociații, colective locale, sindicate și persoane.
„Să facem ca mii de Sainte-Soline să înflorească” peste tot, a fost chemarea înainte de manifestația din 25 martie. „Nu ne mai putem mulțumi cu proclamații, petiții și plimbări demonstrative”, ci trebuie să ne arătăm, în mod concret, hotărârea de a nu lăsa lumea noastră pradă devastării. Acțiuni directe precum la Sainte-Soline sunt pretutindeni la îndemâna noastră, cu condiția să reușim să depășim sentimentul de neputință și eco-anxietatea, construind împreună strategii eficiente de rezistență. Aceasta era chemarea Revoltelor Pământului.
Poliția și jandarmeria au mobilizat la rândul lor un număr impresionant de forțe (peste 3.000 de oameni), încercând să blocheze accesul spre sat și creând un perimetru în jurul bazinului aflat în construcție. Toate această desfășurare de forțe nu i-a împiedicat pe cei prezenți să încerce să pătrundă în interiorul perimetrului și să ocupe bazinul.
Violența folosită de jandarmerie împotriva demonstranților a fost fără precedent. Ferocitatea represiunii polițienești nu lasă niciun dubiu în ceea ce privește intenția autorităților de a-i răni, traumatiza și înspăimânta pe cei prezenți. Sute de manifestanți au fost răniți în urma intervenției complet disproporționate a poliției, dotată, ca mai peste tot în Franța, cu echipament de război în toată regula. În doar câteva ore, au fost trase peste 4.000 de grenade explozive și lacrimogene, fiind folosite și proiectile speciale LBD, arme „neletale” care, trase de aproape la nivelul membrelor sau al feței, au dus în trecut la numeroase desfigurări și chiar la decese. Dintre cei aproximativ 200 de răniți, mulți au răni serioase la nivelul feței și al membrelor, iar doi sunt în comă.
Pe lângă toate acestea, forțele de jandarmerie și poliție au împiedicat în mod deliberat accesul salvărilor pentru evacuarea răniților grav de la fața locului. Unul dintre cei doi manifestanți aflați între viață și moarte a așteptat 3 ore și 40 de minute înainte de a fi evacuat, deși diagnosticul pus de medicul de urgență la constatarea leziunilor a fost fără echivoc.
Intimidare, minciuni și amenințări
Imediat ce primele informații despre ce s-a petrecut la Sainte-Soline au început să apară pe rețelele sociale și în mass-media, guvernul a ieșit la contraatac, încercând să minimizeze violențele comise de poliție și jandarmi, în ciuda imaginilor și mărturiilor celor de la fața locului. În același timp, manifestații au fost descriși ca „radicali” violenți, „black-bloc” sau „casseurs”, cărora trebuia să le fie dată o ripostă pe măsură. S-au reînviat astfel tropi bine-cunoscuți din anii trecuți, folosiți peste tot în lume, inclusiv în România, cu scopul criminalizării activismului de mediu („eco-anarhism”, „eco-terorism” etc.).
Într-o broșură recent apărută la Pagini Libere, Manuel Mireanu arăta cum incriminarea activismului de mediu nu poate fi despărțită de dorința deținătorilor de capital ca orice amenințare la adresa proprietății (lor) să fie aspru pedepsită. Astfel că cei care manifestă împotriva unor megaproiecte, cum e și cel al bazinelor din Franța, ajung să fie tratați de „criminali” și teroriști nu pentru că ar face rău cuiva, ci pentru că „omoară” profitul și acapararea resurselor comune.
În acest proces statul joacă un rol crucial, fiind un aliat de încredere al marilor investitori, al corporațiilor și capitalului, așa cum s-a întâmplat și la Saint-Soline, unde interesele marilor exploatări agricole au avut prioritate absolută și sunt apărate cu toată forța statului. Clișeul „radicalismului” e folosit pentru a reduce la tăcere și delegitima toate persoanele și mișcările care amenință mecanismele acaparării de resurse și cârdășia tot mai violentă dintre stat și capital.
Emblematică în acest sens este și campania de denigrare a lui Serge, unul dintre răniții grav din 25 martie, lovit în cap de o grenadă și aflat azi în comă.
Victimă a violenței polițienești, Serge a devenit destul de repede ținta violenței mediatice. „Profilul demonstrantului grav rănit: fișat S. [în limbaj administrativ, cei considerați un risc la adresa siguranței statului – n. n.], membru al grupărilor de stânga radicală, black bloc”, titra presa în zilele care au urmat. Acesta „se afla în vizorul serviciilor de securitate încă din 2009”, pentru participarea la manifestații, cum ar fi cele împotriva întâlnirii G7 de la Biarritz, ori împotriva aeroportului de la Notre Dame des Landes. Subtextul aici ar fi că, devreme ce este „fișat S.” tentativa poliției de a-l asasina ar fi pe deplin justificată. Să nu uităm nici că, în Franța, pentru a ajunge „pe lista S.” e de ajuns să demonstrezi o dată pentru mediu ori pentru împărțirea echitabilă a resurselor, să mergi la o ZAD sau să blochezi un drum.
Într-un comunicat transmis în 29 martie, părinții lui S., care au depus plângere împotriva poliției pentru tentativă de omor și pentru blocarea acordării primului ajutor, au răspuns atacurilor din presă, arătând că:
- Da, Serge se află pe lista «S», la fel ca mii de alți activiști din Franța de azi.
- Da, Serge a avut probleme cu justiția, ca majoritatea celor care luptă împotriva ordinii existente.
- Da, Serge a participat la multe mitinguri anticapitaliste, la fel ca milioane de tineri din întreaga lume care cred că nu ne-ar prisosi o revoluție bună, și ca milioanele de muncitori care luptă în prezent împotriva reformei pensiilor în Franța.
Nu considerăm că acestea sunt acte criminale care l-ar păta pe fiul nostru, ci, dimpotrivă, sunt toate spre lauda lui.
Ministrul de interne, Gérald Moussa Darmanin, nederanjat de violențele subalternilor săi, amenință cu întărirea peste tot a dispozitivelor de „securitate”, cu sporirea represiunii și cu noi arestări și trimiteri în justiție. Persoanele rănite și mutilate la Saint-Soline, aflate încă în spitale pentru îngrijiri, au fost căutate de poliție (care a demarat deja anchetele), în încercarea de a intimida și de a zdrobi orice opoziție. Represiunea statului împotriva tuturor mișcărilor este extrem de dură: arestări în masă, rețineri arbitrare, bătăi, atacuri, folosirea de pulberi de marcaj la demonstrații, pentru a-i putea mai apoi pune sub acuzare pe cei prezenți, denigrare, amenințări cu procese etc.
„Guvernul francez încearcă să ne frângă luptele și speranțele”, se arată în comunicatul din 28 martie al UCL (Union Communiste Libertaire), „dar noi vom rămâne solidari. Opoziția față de megaproiectele inutile și dăunătoare este la fel ca opoziția hotărâtă față de proiectul reformei pensiilor. E vorba în ambele cazuri de două viziuni ireconciliabile ale lumii de mâine. O lume vândută intereselor pe termen scurt ale capitaliștilor sau o lume viabilă pentru toți, o lume a solidarității și a împărtășirii resurselor.”
În fața amenințărilor și violenței crescânde a statului și capitalului, anarhiștii parizieni, tovarășii lui S., transmit, la rândul lor, un îndemn la luptă, la apropiere și la solidaritate.
Povestea luptelor nu trebuie să se încheie în secțiile de poliție și în închisori, nici în spital. Este de nesuportat să ne imaginăm că, întorși la muncă, la școală sau la centrul de ocupare a forței de muncă, îi vom plânge din nou pe cei mutilați, pe cei morți și pe cei închiși. […] Pentru toți cei căzuți și pentru noi, care nu mai suportăm să trăim în această lume autoritară și capitalistă, să intensificăm luptele și să ne plângem tovarășii, de această dată pe ruinele vechii lumi!
Trăiască Revoluția!
Solidaritate cu S., cu toți răniții și cu toți „copiii neascultători” ai acestei lumi.
Câțiva tovarăși și tovarășe din Paris.
Lupta ecologică și lupta socială sunt aceeași luptă!
După violențele jandarmeriei de la Sainte-Soline, care au trezit un val de indignare în Franța, ministrul de interne a anunțat că va „dizolva” Les Soulèvements de la Terre, ceea ce ar însemna efectiv criminalizarea oricăriei opoziții față de acțiunea anti-ecologică și ilegitimă a guvernului în beneficiul intereselor private.
Răspunsul mișcării a venit prompt: „Toate colectivele și zecile de mii de persoane implicate în Revoltele Pământului nu vor permite să li se interzică să acționeze împreună prin decizia ministerială a unui guvern ilegitim.”
Un alt manifest, intitulat „Vom continua să hrănim apa vie care freamătă peste tot”, publicat ca răspuns la amenințările autorităților, reîntărește hotărârea mișcării de a rezista în fața represiunii și de a-și continua acțiunile:
Fie că este vorba de depășirea pragurilor globale, de riscurile schimbărilor climatice, de penuria de apă potabilă sau de declinul biodiversității, toate acestea sunt cunoscute și documentate. A sosit momentul să oprim procesele distructive. Și știm că guvernele aflate în slujba oligarhiei nu au nici scopul, nici ambiția de a face acest lucru.
Iată de ce noi, la fel ca alte mii de persoane, suntem Revoltele Pământului și participăm la această mișcare descentralizată, care se hrănește din inițiativele a numeroase colective și organizații informale…
Nașterea unei mișcări sociale în plină expansiune, o rețea de lupte teritoriale pentru a apăra apa, pământul și viețile noastre, împotriva devastării economice, a betonării și a intoxicării, pentru ca astfel să avem o minimă șansă la un viitor viabil, decent și liber – aceasta este cea mai bună veste a ultimilor ani.
Ministrul de interne pretinde acum că va dizolva mișcarea Revoltele Pământului, o încercare derizorie de a restabili o aparență de autoritate și de a acoperi crimele comise la Sainte-Soline… Dacă există ceva care trebuie dizolvat astăzi, e tocmai forța distructivă pe care acest guvern „radicalizat” o propagă…
Cu Revoltele Pământului, alături de mișcarea pentru justiție socială, vom continua să apăsăm frâna de urgență, vom continua să alimentăm apa vie care freamătă peste tot, delta de comunități vii care se revoltă împotriva distrugerii lumii și care se organizează pentru a compune, prin acțiunile lor, un viitor dezirabil.
Este greu de prevăzut ce curs vor lua evenimentele, dacă suflul de revoltă va fi recooptat, prin mici concesii, în matca „vechii lumi”; sau dacă nu cumva el va fi înăbușit prin represiune, adormit cu promisiunea stearpă a „schimbării politice”, ori pur și simplu risipit în deznădejde și resemnare.
Ceea ce a reieșit și reiese foarte clar în această perioadă este tocmai clivajul adânc, ireconciliabil, dintre cele două viziuni, dintre cele două lumi: cea bazată pe întrajutorare, egalitate și solidaritate, și cea construită pe putere, exploatare, profit și privilegii.
Luptele sociale și cele ecologice converg azi prin refuzul fără echivoc al injustiției și violenței pe care este clădită lumea puterii și a profitului. Oricare ar fi deznodământul, dacă va exista vreunul, cert e faptul că pături tot mai largi ale populației nu mai pot accepta munca până la moarte sau extenuare în beneficiul câtorva, nu mai pot accepta alienarea și sentimentul de neputință, nu mai pot accepta acapararea și distrugerea resurselor comune, nu mai pot accepta condamnarea la servitute, precaritate, moarte.
Speranța renaște azi din flăcările revoltei.
***
***
În urma violențelor poliției din 25 martie, a fost lansat un apel de solidarizare cu cei răniți în timpul manifestațiilor. În 30 martie 2023 au avut loc mai multe demonstrații și pichetări ale unor instituții pe tot teritoriul Franței.
Reproducem mai jos comunicatul din 4 aprilie al părinților lui S., aflat încă în stare gravă în spital.
Comunicat din partea părinților lui Serge
Serge se află în comă de 10 zile, în urma grenadei pe care a primit-o la Sainte-Soline în timpul demonstrației din 25 martie împotriva megabazinelor. Viața sa este în continuare în pericol.
Noi și partenera sa le mulțumim tuturor persoanelor (tovarăși, rude și anonimi) care și-au manifestat sprijinul și solidaritatea față de el. Le mulțumim zecilor de mii de tovarăși care au manifestat joi, 30 martie, în stradă, în fața prefecturilor și în alte locuri, împotriva ordinii polițienești instalate în Franța.
Le mulțumim tuturor celor care i-au ajutat pe cei răniți în timpul manifestației sau care au depus mărturie despre represiunea de la Sainte-Soline, în special în legătură cu Mickaël și Serge [aflați în continuare în comă]. În cele din urmă, mulțumim echipei medicale care este alături de ei pentru a-i ajuta să lupte pentru viață.
Serge se luptă pentru viață cu aceeași forță cu care luptă împotriva unei ordini sociale al cărei unic scop este de a menține strânsoarea de fier a burgheziei asupra celor exploatați.
Să fim solidari cu tot ceea ce Darmanin [ministrul de interne francez] vrea să eradicheze, să dizolve, să închidă, să mutileze, de la mișcarea pentru pensii la comitetele anti-represiune, de la viitoarele ZAD-uri la acțiunile de blocare. Terorismul și violența sunt în fiecare zi de partea statului, nu de partea celor care își manifestă respingerea față de o ordine distructivă.
Părinții lui Serge
4 aprilie 2023
***
Câteva resurse utile pentru a urmări și înțelege mai bine ce se întâmplă în Franța:
Blogul Les Soulèvements de la Terre: https://lessoulevementsdelaterre.org/
O compilație de relatări despre manifestația de la Sainte-Soline, de pe pagina Paris Luttes: https://paris-luttes.info/compilation-de-compte-rendus-et-16860?lang=fr
Pagină de solidaritate cu S., rănit grav de poliție în timpul manifestațiilor din 25 martie: https://lescamaradesdus.noblogs.org/
Câteva manifeste și apeluri în urma rănirii lui S., de pe blogul Les Fleurs Arctiques: https://lesfleursarctiques.noblogs.org/?p=2566
Pagina UCL: https://www.unioncommunistelibertaire.org/
Broșura „Verde și negru. Activismul militant de mediu și reprimarea lui”: https://pagini-libere.ro/brosuri/verde-si-negru-activismul-militant-de-mediu-si-reprimarea-lui-manuel-mireanu/
