În capitala Ungariei, Budapesta, se află de câteva zile în stradă mii de indignați, sindicaliști și studenți, pentru a protesta împotriva unui amendament propus și trecut prin parlament de către partidul majoritar al premierului Viktor Orban, Fidesz, prin care angajatorii vor avea dreptul să forțeze muncitorii să lucreze până la 400 de ore suplimentare anual. Mai mult, angajatorii vor avea de acum posibilitatea să facă plata orelor suplimentare efectuate de către muncitori în decursul a 3 ani de zile de la momentul efectuării lor, iar dacă angajatul va fi dat afară în tot acest timp, angajatorul nu va mai fi obligat să-i plătească orele suplimentare.
În timp ce scriem aceste rânduri protestele sunt în desfășurare, iar instituțiile de represiune au acționat deja în forță, încercând să disperseze mulțimea de protestatari care doreau să-și creeze culoar spre clădirea parlamentului maghiar.
Ceea ce am relatat mai sus este un scenariu care-și are propria ciclicitate în capitalism, la fel ca numeroasele crize economice pe care sistemul le generează. Cine plătește aceste evenimente generate de sistem? Muncitorul, lucrătorul, cel care este nevoit să-și vândă forța de muncă pentru a putea supraviețui. Cine profită? Marii sau micii angajatori și restul claselor privilegiate care susțin politic astfel de organizații economice (în mare cei care fac parte din Stat sau sunt apropiați de acesta).
Cu siguranță că acest moment este revelator pentru o parte dintre muncitorii maghiari care probabil că l-au susținut până acum pe Viktor Orban și partidul său de fasciști deghizați în buni patrioți. Muncitorul vede cum aceștia au trecut de la a pedepsi minorități (refugiați, minorități sexuale, etnice etc.) la a exploata propria bază electorală, poporul pe care susțin că-l protejează. Probabil că acel muncitor este șocat, descumpănit și se simte păcălit. Pe bună dreptate. El știa că El trebuie să fie cel protejat. El, cu fricile sale, reale sau induse, știa că trebuie să fie cel pe care guvernul îl apără, îl servește. Că doar de aceea votează, de aceea își alege reprezentant, de aceea renunță la puterea și libertatea sa.
Dar falsitatea acestor noi tipuri de discursuri naționaliste se destramă imediat ce puterea ajunge în mâinile celor de teapa lui Orban. Muncitorul începe să vadă că autoritarismul lor nu se rezumă la Celălalt, nu se oprește doar la minorități. Toți acești vampiri politici țintesc dictatura, ei țintesc controlul total, la fel cum au făcut predecesorii lor acum aproape un secol. Le lipsește doar contextul internațional potrivit.
Gândirea economică a celor ca Viktor Orban și a lacheilor săi nu mai este una strict națională, autarhică, pentru că depinde de multinaționalele care susțin o mare parte din economie și care, la rândul lor, profită de legislația favorabilă și de forța de muncă ieftină pentru a-și consolida pozițiile pe piață. De fapt, cum se traduce acest parteneriat infam? E vorba de o clasă politică națională privilegiată care cucerește puterea folosind un discurs populist, instigator la ură și care se joacă cu fricile muncitorilor, ajungând într-un final să bată palma cu marile multinaționale, sursa puterii lor economice locale, pentru a putea să-și păstreze controlul asupra celor care trudesc, asupra maselor.
Pare ciudat că totul poate fi redus la o singură frază, însă toate steagurile pe care naționaliștii și patrioții vi le pun în față nu sunt decât felul lor de a vă spune: noi vrem să fim peste voi, noi vrem să vă conducem, să vă exploatăm. Da, acum mă adresez ție, celui care citește aceste rânduri. Toate discursurile sforăitoare despre cum vă vor proteja ei valorile naționale, străbune, tradiționale nu sunt decât celulele canceroase care distrug corpul social, solidaritatea naturală pe care oamenii muncitorii o dezvoltă în comunitățile lor.
Vă îndeamnă să vă urâți vecinii, pe cei pe care nu-i cunoașteți, să rămâneți ignoranți, să vă fie mereu frică și să rămâneți izolați în familiile voastre tocmai pentru ca ei să vă poată domina, controla. Se folosesc de religie și de instituțiile sale pentru că ele au o experiență multimilenară în prostire a maselor. Ele știu cum să prefacă minciuna în adevăr și irealul în real. Ei încearcă să vă convingă că voi trebuie să fiți conduși, iar ei sunt cei care au capacitatea să facă acest lucru – unii spiritual, alții politic.
Astfel de momente, deși nu sunt de dorit, ne ajută să tragem învățături pentru a rupe mirajul discursului ultra-naționalist, oriunde ar apărea el. Fie că vorbim de Brazilia, Ungaria, Polonia sau România, el trebuie recunoscut imediat, trebuie combătut și izolat pentru a nu infecta mai multă lume. Solidaritatea este liantul unirii noastre, discursul anarhist este arma, acțiunea în stradă este cheia reușitei.
