De ce restricţionează Facebook paginile antifasciste
Pe 19 august Facebook Inc. a decis să dea jos sute de pagini şi grupuri de Facebook sau conturi de Instagram conectate cu mişcarea conspiraţionistă de extremă dreapta QAnon, dar şi cele conectate cu mişcarea Antifascistă (Antifa) sau cu ideile anarhiste. Printre ele se numără şi pagini asociate cu crimethinc.com sau itsgoingdown.org, pretextul fiind că ar spijini violenţa. Asta în contextul în care s-a demonstrat, printre altele, că algoritmii promovează activ conţinut media care neagă Holocaustul. Şi până mai ieri stăteau nestigherite pe Facebook conturi care îndemnau la genocid pe bază de rasializare, şi în continuare vedem conturi sau chiar evenimente de tipul taberelor legionare care promovează cultul fasciştilor istorici autohtoni, precum Corneliu Zelea Codreanu sau al preoților legionari.
Pentru persoane care au un pic de cunoaştere istorică şi politică, e greu de înţeles logica Facebook de a pune în aceeaşi oală un grup răsărit din cele mai întunecate cotloane ale internetului şi care promovează o conspiraţie cu pedofili, canibali şi satanişti (QAnon), cu un set de idei anti-autoritare care au reprezentat, de-a lungul istoriei, o importantă rezistenţă împotriva regimurilor de extremă dreapta genocidare (ANTIFA). Şi mai ales de ce Facebook pune semnul egal între antifascism şi extremismul de dreapta, în condiţiile în care datele din SUA ne arată că în ultimii 30 de ani, nu mai puţin de 329 crime au fost atribuite celei din urmă şi 0 antifasciştilor. Tot în SUA (pentru că de acolo avem date) extrema dreaptă e responsabilă pentru peste 70% dintre toate crimele extremiste din ultimii 10 ani, în timp ce radicalii islamici atât de demonizaţi de americani sunt vinovaţi pentru puţin peste 20% dintre ele.
Pentru cine nu e familiar/ă cu subiectul, QAnon e o teorie a conspiraţiei care s-a răspandit foarte mult în ultimul an, inclusiv în România, pe social media. Potrivit acesteia, preşedintele Donald Trump ar conduce o campanie secretă împotriva elitelor globale din «statul paralel» [«deep state»] (sună cunoscut, nu?!) şi împotriva unei reţele de trafic de minori, condusă de pedofili satanici si canibali care încearcă să extragă o substanţă pentru prelungirea vieţii din sângele copiilor răpiţi. Nu e nicio glumă sau exagerare, iar termeni ca pedofil sau satanist nu sunt folosiţi aici metaforic sau ca insulte (cum fac cei care aruncă cu etichete ca bolşevic sau sexo-marxistă către orice persoană care susţine vreo minimă măsură sau politică socială) şi nici cum folosesc grupurile ultra-conservatoare eticheta de pedofilie pentru a băga frica în oameni că le fură persoanele gay copiii. Nu, e vorba de înţelesul propriu al acestor termeni.
Bineînţeles că Trump, văzându-se adulat de acest cult obscur, îl promovează. A distribuit de mai multe ori tweet-uri ale unor grupuri care promovau QAnon, iar la adunările publice pentru susţinerea sa sunt frecvente tricourile, şepcile sau sloganele QAnon. Mai mult, pe 19 august, întrebat ce poziţie are faţă de QAnon, spre bucuria grupării Trump a zis că aceştia îşi iubesc ţara şi că până la urmă nu e un lucru rău ce vor să facă, nu?!
Sigur, nu ne mai surprinde nimic din comportamentul preşedintelui american, care odinioară spunea despre neo-naziştii şi grupările care militau pentru supremaţia albilor la marşul „Unite the Right” din Charlottesville (2017) că sunt very fine people, adică oameni frumoşi, cum ar veni în context local. Trump a insistat şi atunci şi în numeroase alte ocazii să pună semnul egal între extrema dreaptă, care întreţine violenţa sistemică faţă de grupurile minoritare, şi Antifa sau anarhiştii, mişcări de rezistenţă față de ideile, violența și opresiunea promovate de extrema dreaptă.
Liberalii şi centriştii au, de cele mai multe ori, acelaşi discurs care condamnă violenţa în vid, indiferent de legitimitatea sau ilegitimitatea ei. Există însă un decalaj semnificativ de putere şi de violenţă între actele individuale ca răspuns disperat la injustiţie, versus violenţă structurală, instituţională, perpetuată de persoane, grupuri şi structuri aflate într-o poziţie netă de putere (ex. poliţia) şi privilegiu faţă de grupurile minoritare, marginalizate de societate. Astfel de poziţionări invizibilizează decalajul de putere şi de violenţă fără a depune eforturi reale în a găsi soluţii non-violente împotriva injustiţiei opresive, dincolo de sit-in-uri inutile şi de oferirea de flori polițiștilor după ce aceştia bat cu brutalitate protestatari sau omoară civili fără a suporta mari consecinţe.
Şi în trecut, după cum e deja amplu documentat, Facebook s-a raliat mereu de partea puterii, a status quo-ului. Sub acelaşi pretext al descurajării violenţei, Facebook a decis de câtiva ani deja să cenzureze relatările activiştilor şi jurnaliştilor privind rezistenţa locală împotriva ocupării violente în teritorii precum Palestina sau Crimeea. Regulile lor interne sunt create explicit pentru a proteja bărbaţii albi, în timp ce atitudinile rasiste sunt adesea trecute cu vederea iar activistele şi activiştii anti-rasism din mişcări ca #BlackLivesMatter sunt cenzuraţi deja de ani de zile, mai ales atunci când vorbesc despre rasismul albilor.
Nu e niciun dubiu de partea cui e Trump, pentru care oamenii frumoşi şi patrioţi sunt neo-naziştii şi conspiraţioniştii de dreapta, în timp ce, tot după spusele lui, urâţii de anarhişti şi activiştii #BlackLivesMatter sunt nişte huligani violenţi, agitatori şi prădători pe care vrea să-i declare terorişti. Pentru Trump şi administraţia lui, violenţa împotriva proprietăţii e pe acelaşi plan, dacă nu chiar mai sus, cu cea împotriva persoanelor, îndeosebi a celor din comunităţile marginalizate, exercitată zilnic de instituţiile puterii şi de radicalii de dreapta. La doar câteva luni după intensa campanie de demonizare dusă de Trump împotriva anarhiştilor şi antifasciştilor, vedem acum cum Facebook duce la îndeplinire dorinţele lui, cenzurându-i şi băgându-i practic în aceeaşi oală cu extrema dreaptă – susţinătoare vocală a administraţiei politice actuale.
Astfel de ralieri întăresc criticile stângii faţă de centrul liberal, vizând tocmai acest tip de poziţionare care, sub pretextul politeţii (civility), non-violenţei şi respectabilităţii, normalizează şi perpetuează violenţa structurală, consolidează puterea extremei drepte şi încearcă să înăbuşe orice formă de rezistenţă faţă de această violenţă şi faţă de status quo.
Din acest motiv CrimethInc concluzionează că decizia Facebook „n-are nimic de-a face cu oprirea violenţei ci are de-a face cu suprimarea mişcărilor sociale şi a celor care vorbesc despre ele.
[…]
Definiţia violenţei nu este neutră. După cum defineşte acum Facebook violenţa, este legitim ca poliţia să omoare o mie de oameni pe an, în timp ce evacuează, răpeşte şi trimite la închisoare milioane de oameni; e legitim să bombardezi civili, atâta timp cât agresorul este un guvern oficial. Dar reprezintă „violenţă” a încerca să previi ca un suprematist alb să atace o mulțime sau a arunca o canistră cu gaz lacrimogen înapoi către poliţiştii care au aruncat-o în oameni. A suprima vocile celor care încearcă să îşi protejeze comunităţile de violenţa instituţională şi a supremaţiei albe e o decizie de a normaliza violenţa atât timp cât ea e exercitată de cei care deţin puterea instituţională”.
A.M.
***
NB: Articolul de faţă este prima parte dintr-o serie de texte şi analize despre ANTIFA şi anarhişti și felul în care sunt aceștia prezentați în media și discursurile politice.
