Dacă 9 mai este ziua înfrângerii forțelor naziste, în 10 mai ne amintim de Olga Bancic, una din cele mai „badass” luptătoare anti-naziste din secolul trecut. A participat la greve şi a supravieţuit represiunii poliţiei române, după care a plecat să lupte împotriva fasciştilor lui Franco. Şi-a trăit aproape toată viaţa în ilegalitate şi clandestinitate, prin urmare ştim puţine lucruri despre ea. Iată însă câteva date mai importante.
S-a născut în Chişinău la 10 mai 1912. Numele ei real era Golda Benţion Bancic și provenea dintr-o familie de evrei din, pe atunci, gubernia Basarabia a Imperiului Rus. A fost arestată pentru prima oară când avea 12 ani pentru participarea la o grevă în fabrica de saltele unde lucra. A supravieţuit închisorii şi brutalităţii poliţiei. În anii 1933 – 1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale. În 1936 a fost arestată la o manifestaţie în Bucureşti şi condamnată la doi ani de închisoare.
În 1938 a plecat în Franţa, unde şi-a ajutat tovarăşii să transporte arme pentru brigăzile republicane din războiul civil spaniol. Era cunoscută sub pseudonimul Pierette. S-a înscris la universitate la filologie şi a lucrat ca vânzătoare la un magazin de confecţii.
După 1940 a devenit membră a grupului internaţional „Francs-tireurs et partisans – main-d’œuvre immigrée” (Franctirori şi partizani – muncitorii imigranți), care făcea parte din Rezistenţa franceză, implicându-se, între martie şi noiembrie 1943, în acțiuni armate împotriva naziștilor din regiunea pariziană. Pierette transporta armele şi muniţia la locul acţiunii, sarcina ei fiind și să le recupereze după, ceea ce o punea constant în pericol. A participat la aproape 100 de acțiuni împotriva armatei naziste.
Întregul grup a fost prins de Gestapo, care a selectat 23 de conspiratori, i-a judecat sumar şi i-a condamnat la moarte. Din acest grup făcea parte şi Olga. Ulterior, pentru a denigra imaginea grupului, naziştii au început o campanie prin care i-au prezentat pe membrii săi drept „terorişti străini”. Propaganda nazistă a creat un poster, așa-numitul „L’Affiche Rouge” („Afişul Roşu”), în care figurau numele, portretele şi faptele a zece dintre cei 23 de luptători. „Afişul Roşu” a avut un efect invers, mobilizând populaţia să lupte mai departe împotriva ocupaţiei germane. În 1955, Louis Aragon a scris un poem dedicat acestui grup, numit „Strophes pour se souvenir”.
Olga Bancic a fost decapitată în Stuttgart de nazişti la 10 mai 1944, în ziua când împlinea 32 de ani. A avut o fiică, Dolores Iacob, căreia i-a adresat o scrisoare cu o zi înainte să fie executată.
Dincolo de romanticizare sau de folosirea imaginii ei în scopuri de propagandă pentru regimuri autoritare, lupta Olgăi Bancic împotriva nazismului şi a injustiţiilor sociale este astăzi mai relevantă ca oricând.
Odihneşte-te în Putere, Olga!
***
Pentru cele și cei care doresc să afle mai multe despre Olga Bancic, există câteva texte dedicate vieții și activității ei. De exemplu, Mihai Burcea, „Antifasciști români în Rezistenta Franceză, 1939 – 1944, II,” în Arhivele Totalitarismului, nr. 98-99, 2018, p. 76-99; articolul on-line „Olga Bancic” sau intrarea care-i este dedicată în dicționarul Maitron, în franceză.
