În perioada 7-10 aprilie 2023, C. Ganait a fost prezent, ca observator, la cel de-al XII-lea Congres al Internaționalei Federațiilor Anarhiste (IFA), la invitația unor tovarăși și tovarășe din Federația pentru Organizare Anarhistă din Slovenia și Croația.
Ce este Internaționala Federațiilor Anarhiste? După ruptura din 1872 dintre socialiștii autoritari și cei libertari din prima Internațională, au început discuțiile pentru formarea unei internaționale antiautoritare. Primele discuții de acest fel au avut loc la Saint-Imier, în Elveția, în 1872. Anul acesta va avea loc o întâlnire internațională pentru a marca 150 de ani de la acel moment (ar fi trebuit să aibă loc anul trecut, dar post-pandemie…).
Până la a se ajunge la forma actuală a internaționalei, au existat și alte încercări de organizare antiautoritară. Represiunea statului le-a însoțit mereu. Prima organizare federativă internaționalistă, care continuă să existe și astăzi, este Asociația Muncitorească Internațională, fondată în 1922 la Berlin (din care a făcut parte și grupul anarho-sindicalist din Cernăuți, în perioada României Mari).
După cel de-al doilea război mondial, au avut loc mai multe întâlniri, iar la congresul din 1968 de la Carrara, în Italia, a avut loc întemeierea Internaționalei Federațiilor Anarhiste.
Actualmente fac parte din Internațională federații din Argentina, Brazilia, Bulgaria, Cehia și Slovacia, Croația și Slovenia, zona vorbitoare de franceză (Franța, Belgia și Elveția), zona vorbitoare de germană (Germania și Elveția), Marea Britanie, Grecia, Kurdistan, Italia (peninsulară, Sicilia), Mexic, Iberia (Spania și Portugalia).
Iată, pe scurt, o relatare a lucrărilor congresului:
***
Congresul de anul acesta a avut loc în Italia, la Massenzatico, localitate care face parte din Reggio Emilia. La fel ca majoritatea localităților din Italia, orașul are o istorie bogată în privința mișcării anarhiste. Ca idee, numai în acest sat de numai 3.700 de locuitori poate fi găsită o Bucătărie a Poporului (Cucine del Popolo). Pe lângă faptul că am mâncat o mâncare foarte bună acolo, toate persoanele implicate sunt asumat anarhiste.
Împreună cu tovarășii și tovarășele din Slovenia am ajuns joi seara, ocazie cu care am participat la un scurt tur al centrului orașului Reggio Emilia, unde ni s-au arătat locurile importante ale istoriei anarhiste și antifasciste locale.
Vineri, după plenara de deschidere, au avut loc trei ateliere: despre migrație, luptele de gen și despre religie.
Am considerat că multe din motivele pentru care există problema migrației (ca de exemplu, războaiele), precum și luptele de gen (ca de exemplu, conservatorii care-și bagă nasul în drepturilor reproductive ale femeilor) pleacă de la religie, așadar am ales să particip la atelierul dedicat acestei teme.
În cadrul atelierul s-a discutat despre cum colonialismul din America Latină a avut ca prim motor catolicismul, având efecte profunde resimțite și astăzi: genocidul contra populațiilor indigene, capitalismul extractiv, state autoritare care continuă să distrugă comunitățile locale precum și natura, pentru a face loc exploatărilor de resurse și a agriculturii industriale. Să nu uităm că ceea ce cunoaștem drept „acumulare primitivă”, adică însușirea forțată a unor resurse precum aur, argint, ființe umane sau non-umane, a prins avânt pe continentele americane, iar toate bogățiile au fost aduse în Europa. Iată de ce ne minunăm la catedrale megalitice și aurite în țările occidentale, în timp ce în țările din America Latină vedem mai mult sărăcie lucie.
De asemenea, s-au subliniat efectele negative ale religiei instituționalizate (mai ales a sfintei treimi catolicism+ortodoxism+islamism) asupra femeilor, persoanelor queer, ființelor non-umane, dar și asupra credințelor indigene care în general nu doresc să se impună, să se extindă, să exploateze alte ființe vii.
După cină, a avut loc prezentarea tovarășilor din Slovenia a Târgului Anarhist de Carte din Balcani, care va avea loc la Ljubljana pe 7-9 iulie a.c. Sincer să fiu, abia aștept să înceapă! Se anunță o ediție de mari proporții, cu o prezență internațională semnificativă, cu discuții și prezentări care nu se vor limita doar la munca editorială, ci vor acoperi un spectru larg, de la sport antiautoritar la arhive libertare sau anti-militarismul internaționalist.
Sâmbătă a avut loc discuția centrală a congresului, anume „capitalism, război și autoritarism”, care a acoperit în mare parte toată ziua. S-au discutat multe, dar sunt câteva lucruri (destul de evidente, de altfel), pe care aș putea să le menționez:
Capitalismul, războiul și autoritarismul sunt mecanisme care funcționează și cresc împreună, fiind interdependente. De aceea este indicat să nu susținem acele grupuri care aleg să lupte în cadrul structurilor naționale, chiar și atunci când e vorba de grupuri antiautoritare. Trebuie să acceptăm, să recunoaștem că nevoia lor de a se apăra este firească. Nu acest aspect e criticabil, ci decizia de a se încadra în structurile militare ale statului care nu pot aduce nicio schimbare reală. De această schimbare (sau de această perspectivă) revoluționară ar fi, în schimb, nevoie acum mai mult ca niciodată.
Au fost cazuri (și vor mai fi) în care cei care doreau să se apere contra unor atacuri imperialiste să fi fost absorbiți în logica opresiunii, ajungând să reproducă chiar mencanismele acesteia. De aceea, în cazul oricărui război, chiar și cel din Ucraina, e nevoie să fie susținute acele colective, grupuri, persoane care se opun războiului și a militarizării dintr-un punct de vedere antimilitarist și internaționalist; și de a susține, de asemenea, obiectorii de conștiință, dezertorii, revoluționarii, sabotorii etc. din oricare dintre tabere.
După cină a avut loc un concert de muzică politică libertară cu două trupe locale. Nu pot zice decât că italienii sunt mari cântăreți; au avut și de unde să se inspire cu muzica. De la piese despre Gaetano Bresci și Giuseppe Pinelli, la ridiculizări ai unor politicieni de dreapta sau amintiri din vremurile luptei de partizanat antifascist din Italia sau Spania, cântăreții au reușit să acopere un spectru larg de piese anarhiste mai noi sau mai vechi.
Duminică au avut loc, din nou, mai multe ateliere: unul despre educație și pedagogie (critică la adresa educației de stat și alternativelor pedagogice dintr-o perspectivă libertară), precum și unul despre lupta de clasă.
Ca și în cazul primei serii de ateliere, am decis să merg la atelierul despre educație, deoarece consider că o luptă de clasă/luptă anti-guvernamentală mai „sănătoasă” poate pleca dinspre acele grupuri care au ales calea spre autoinstruire sau spre educație libertară.
Trebuie să admit că a fost unul dintre cele mai emoționante ateliere la care am participat vreodată, în mare parte datorită modului în care persoanele din America Latină au prezentat contextele și situațiile din geografiile din care provin. Am putut observa o diferențiere în tactici, mai ales atunci când vorbim despre efectele politicilor neoliberale din anii `90. În timp ce în Europa mișcările studențești au apărut pentru a salva drepturile care dispăreau încet-încet prin mișcări de masă și ocupări de licee și facultăți, în Argentina, Brazilia sau Mexic, păturile sărace s-au trezit că au rămas fără școli sau nu mai e loc pentru ei și ele în cele existente. Așa că au început să apară colective și școli populare, al căror scop era acela de a educa persoanele, indiferent de vârstă, pentru a le ajuta să se descurce în societate. Un lucru important la aceste școli este că nu propagă ideile libertare, ci le aplică în modul de organizare, în curriculă, în faptul că sunt concentrate pe dezvoltare comunitară mai degrabă decât pe a produce indivizi și individe pentru piața muncii.
Luni au avut loc ultimele două ateliere, pe low-tech și pe anti-fascism, dar nu am mai avut energie mentală să particip la niciunul dintre ele, deoarece timp de 3 zile am notat în caiet cam tot ce era important (30 de pagini de caiet umplute complet); și, în final, plenara de închidere.
Nu voi intra în mai multe detalii, deoarece voi scrie în zilele care urmează texte mai detaliate plecând de la atelierele pe religie și educație, cu atât mai mult cu cât am făcut rost de o broșură despre una dintre școlile libertare din Argentina. Numai curricula acestei școli ar merita o dezbatere mai largă.
De asemenea, IFA va produce texte generale pentru atelierele și celelalte discuții care au avut loc, de îndată ce acestea vor fi acceptate/ratificate de toate federațiile participante.
Dar, pe scurt, cam așa a fost la cel de-al 12-lea congres al IFA.
