Manifest împotriva îngrădirii drepturilor femeilor din Europa Centrală și de Est

martie 25, 2021 / #Blog

În noaptea de 19 spre 20 martie, președintele Turciei a decis să retragă Turcia din Convenţia de la Istanbul pentru combaterea violenței domestice. Argumentul lui a fost că sub protecția convenției este distrusă unitatea familiei, sunt încurajate divorțurile și este promovată egalitatea pentru persoanele LGBTQIA+, făcând clară dorința de a reinstitui familia ca o instituție patriarhală și violentă care să suprime libertatea sexuală. De la începutul lui 2020 până în prezent aproximativ 370 femei turce au fost ucise în acte de violență domestică. Din 2011, când a fost adoptată, și până în prezent, Convenția a oferit protecție legislativă femeilor locale și migrante, refugiate în Turcia, precum și persoanelor LGBTQIA+, în ciuda faptului că fondurile publice pentru a combate violența incitată de bărbați au tot scăzut. 

Acest tip de atac nu este nou nici pentru alte țări din Europa Centrală și de Est. În Polonia, Curtea Constituțională a decis să interzică avortul în toate cazurile, provocând ieșiri masive în stradă ale femeilor poloneze cum nu au mai fost din anii ‘80. În același timp, a încercat și să se retragă din Convenția de la Istanbul. Bulgaria a declarat neconstituțională această Convenție încă din 2018. În Rusia, Belarus, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Georgia și țările balcanice drepturile femeilor, ale persoanelor trans și queer, și ale minorităților etnice și sexuale, precum și ale migrantelor au fost dramatic restrânse în ultimul an, politicienii invocând motive economice sau motive conservatoare de protejare a familiei tradiționale. 

România se înscrie în acest curent prin creșterea violenței domestice în perioada pandemiei și prin încercările de limitare a discuției despre educația sexuală. Prin practica spitalelor de a ne refuza avortul în timpul pandemiei, ne-a fost redus accesul constituțional la servicii de sănătate și drepturi reproductive. Mai mult decât atât, lucrătoarele s-au confruntat cu o rată a șomajului și o vulnerabilizare socio-economică mai ridicate decât bărbații. Femeile care muncesc în prima linie sunt exploatate, iar unele munci, cum este munca sexuală sau munca domestică neplătită, sunt încă criminalizate sau nerecunoscute. S-a încercat și restrângerea drepturilor persoanelor LGBTQIA+ prin încercarea de a interzice predarea noțiunilor legate de identitatea de gen în școli. Dar destul! Vedem cum riscăm și noi să alunecăm pe aceeași pantă periculoasă a patriarhatului și a autoritarismului de stat. 

În continuare refuzăm să fim reduse la tăcere de încercările patriarhatului de a ne limita drepturile câștigate cu greu. Nu vom accepta încercările statului de a ne controla viețile, corpurile, muncile și vocile. Am ieșit în stradă de 8 martie pentru a revendica ce ni se cuvine. Acum ieșim din nou în solidaritate cu femeile din Turcia pentru că tăcerea în fața opresiunii nu este o opțiune! Lupta noastră nu a fost și nu va rămâne doar o luptă locală. Vom continua să ne întărim forțele și să ne organizăm în rețele de solidaritate transnaționale împotriva violenței patriarhale, a exploatării capitaliste, a rasismului și a xenofobiei.

***

Kadin Cinayetleri Politiktir! – Crimele împotriva femeilor sunt politice!

Istanbul Sözleşmesi Yaşatįr! – Nu lăsați să moară Convenția de la Istanbul!

***

#ConvențiaDeLaIstanbulEsteANoastră

#İstanbulSözleşmesiBizim

#ConvențiaDeLaIstanbulSalveazăVieți

#IstanbulSözleşmesiYaşatır

#CadeUnaSărimToate

#FacemGrevă

#GrevaEsențială

#LupteEsențiale

#EAST

#SolidaritateFeministă

24.03.2021

Newsletter