Suntem un grup de persoane catalogate drept „nebune”, care se identifică drept utilizatoare conștiente și uneori supraviețuitoare ale psihiatriei, care luptă pentru dreptul de autodeterminare și autoreprezentare. Am fost multă vreme lipsite de vocile noastre și reprezentate atât în spații private, în casele noastre, cât și în spațiul public, de medici și psihologi, de mass-media, de politicieni, de alți „specialiști”, în moduri adesea dăunătoare și discriminatorii, care nu țin cont de experiența noastră directă. Îmbrățișăm termenul „nebunie” pentru că ne conectează la exprimarea noastră, la munca noastră, la arta noastră, la comunitatea și la istoria noastră individuală și comună.
NU (MAI) VREM să mai fim martorele tăcute și martorii tăcuți ai reprezentărilor noastre. Este momentul să ieșim în stradă și să ne arătăm lumii ca diferiți, dar asemănători, ca oameni, nu ca paciente și pacienți.
VREM, ca persoane catalogate drept ”nebune”:
• să ne luăm vocea înapoi și să ne reprezentăm singure identitatea pentru că nu suntem nici vreun diagnostic psihiatric, nici vreo afecțiune socială;
• să rescriem discursul despre noi, prin noi și cu noi însene, în modurile în care acesta are sens pentru noi și pentru viețile noastre, nu pentru a justifica abuzurile indivizilor și ale instituțiilor, discriminarea și dezumanizarea noastră;
• să dăm un chip, o față, stigmatizării, să arătăm umanitatea din spatele durerilor și a suferințelor, fără mască și fără menajamente pentru sentimentele celor care se consideră sănătoși fizic și psihic (able bodied și able minded);
• să ne prezentăm, nu să re-prezentăm: vorbim în numele supraviețuitorilor psihiatriei și în nume propriu;
• să rescriem o istorie de abuz și exploatare, de invizibilizare, să o facem publică așa cum am trăit-o, nu demonizată, martirizată sau idealizată și romantizată;
• să ieșim din umbra în care am fost ținuți și să ne spunem poveștile, dure și deranjante: vrem să deranjăm, nu să ne mai supunem complice discursului acuzator, moralizator sau victimizant;
• să participăm liber, fără prejudecăți, stigmatizare, negare și discriminare la crearea și conservarea contribuției noastre la dezvoltarea culturii și a societății locale și globale.
CEREM:
• schimbarea limbajului în reprezentările media a situațiilor noastre de viață și a portretizărilor persoanelor care trec prin diferite tipuri de suferințe psihice;
• terapie gratuită pentru cei neasigurați și terapie finanțată integral de asigurarea medicală de stat pentru cei asigurați;
• acces la servicii de terapie și grupuri de sprijin pentru cei care locuiesc în mediul rural și în orașele mici;
• încetarea internărilor involuntare;
• încetarea folosirii mijloacelor inumane de restricție, și a medicației forțate;
• transparență totală, obligatorie pentru cadrele medicale, privind efectele secundare și riscurile medicațiilor psihiatrice, inclusiv efectele care intervin în procesul de întrerupere a medicației;
• dezbatere largă și formare profesională continuă pentru cadrele medicale privind procesul de diagnosticare a suferințelor mintale, metodele de tratament ne-farmacologice și incidența supra-medicalizării;
• respectarea normelor Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități intrată în vigoare în România în mai 2008;
• introducerea în legislația privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare a criteriului privind nediscriminarea pe motive de istoric medical psihiatric;
• revizuirea legislației primare, secundare și terțiare pentru a preveni discriminările pe criterii de sănătate mintală;
• dezbatere publică deschisă despre cauzele socio-economice și traumele suferințelor noastre;
• crearea și accesibilizarea unor spații pentru dezvoltarea unor comunități de întrajutorare.
Mad Pride este o mișcare internațională pentru dreptate socială inițiată de supraviețuitoare și supraviețuitori ai psihiatriei și ale diverselor forme de discriminare, cum sunt persoanele cu suferințe și/sau dizabilități mintale și sociale, persoane vulnerabile din punct de vedere socio-economic, sau persoane care aparțin unui grup minoritar etnic, sexual, de identitate de gen, etc. Mișcarea Mad Pride înglobează cerințele diverselor mișcări sociale pentru drepturi de bază: acces la o locuință sigură și accesibilă financiar, dreptul de a decide cu privire la propriul corp, dreptul de a fi protejat de violență, dreptul la accesibilitate, dreptul de a decide unde și cu cine trăim etc. Manifestarea este celebrată anual la date diferite în funcție de continent și de țară. În Europa este marcată anual în țări precum Spania, Italia, Grecia, zona Balcanilor, Marea Britanie, Finlanda și Suedia.
Primul festival Mad Pride România va alea loc între 6 și 12 octombrie 2019, la București.
Textul manifestului a fost preluat integral de pe pagina Mad Pride România 2019: https://www.facebook.com/madprideromania/
Solidaritate!
