O ce vestă (galbenă) minunată!

decembrie 7, 2018 / #Blog

În Franța au avut loc în ultimii ani o mulțime de proteste (violente sau nu), multe dintre ele pe teme sociale: muncă, anti-rasism, proteste împotriva violenței poliției și jandarmeriei, proteste feministe, ecologiste, dar și anti-corupție (deci anti-sistem, întrucât corupția era înțeleasă ca fiind inerentă sistemului de organizare actual – democrație reprezentativă și capitalism). În afara acestuia din urmă, “presa” din România nu a acoperit în mod serios niciunul dintre protestele menționate mai sus, iar despre protestul anti-corupție de la Paris au scris doar superficial, nu cumva să le scape ceva neconform cu politica editorială (neo-liberală) a companiei pentru care lucrează. Acest protest se petrecea în condițiile în care la București #rezist își dădea delirul într-ale naționalismului, cu steaguri luminate și imnul cântat la 10 seara, în piața Victoriei.

De vreo jumătate de lună sau puțin mai bine, în Franța se protestează împotriva creșterii taxelor pe carburant. Și brusc, “mass-media” din România au început să scrie despre protestele din Franța ca și cum până atunci nu ar fi ignorat aproape toate protestele din acea zonă. Dintre protestele violente din ultimii ani, au mai scris despre NO G20 din Hamburg, de parcă era sfârșitul lumii (măcar de ar fi fost al lumii capitaliste). De atunci însă au avut loc proteste violente și-n România (cum ar fi cel de pe 10 august) și am putea crede că acest lucru i-a determinat să scrie și despre astfel de proteste. Dar nu cumva e vorba tocmai despre faptul că protestul împotriva taxei pe combustibil (al “Vestelor Galbene”) s-ar putea plia pe agenda neo-liberală asumată de aceste entități producătoare de știri și, deci, acesta să fie motivul pentru interesul lor brusc?

Nu spun despre protestatari că sunt toți liberali sau neo-liberali. Protestele ”Vestelor Galbene” aduc în aproximativ același loc de la anarhiști și anarhiste, la stânga radicală și până la extrema dreaptă. Spun însă că se pot potrivi și cu filmul neo-liberal de stat minimal, taxe puține sau deloc ș.a.m.d. Altfel, cine a scris despre protestul ”Vestelor Galbene” a pus și cel puțin o poză în care apare cineva cu steagul francez, căci fără un tricolor… se simt dezorientați orientatorii.

O viziune anarhistă despre protestele Vestelor Galbene

S-a scris mult, mai ales pe facebook, pe această temă. Aproape la fel de mult pe cât s-a scris, oamenii au căutat să-și valideze propriile valori, idei, opinii, sau să-și răspundă la frustrări. Și eu o fac, în special prin apelul de la final.

Ce este însă de înțeles din aceste proteste și ce ne-ar putea ajuta într-un viitor poate nu atât de îndepărtat?

Protestele ”Vestelor Galbene” sunt foarte vaste ideologic, așa cum scriam și mai sus. Haosul de mesaje transmise vine probabil tocmai din haosul ideologic prezent în stradă (anarhiști, comuniști, monarhiști, “apolitici”, fasciști etc.). La începutul protestelor, grupuri anarhiste încurajau oamenii să nu participe însă, pe măsură ce numărul protestatarilor a crescut, și grupurile anarhiste (chiar dacă poate nu aceleași care propuneau boicotarea protestelor) s-au alăturat. Astfel, protestul a căpătat și o tendință anti-capitalistă, pe lângă cea cam patriotardă, cu tricolorul la vedere. Altfel, din punct de vedere al clasei sociale, protestatarii par a fi un grup ceva mai compact. Cam atât de compact încât la una dintre televiziunile din România se spunea că locuitorii din marile orașe încep să fie deranjați de aceste proteste și că, din această cauză, protestul ”Vestelor Galbene” va pierde din popularitate. Iar ca exemplu era dată o situație în care cineva mergea la cumpărături (de haine) iar protestatarii de pe partea cealaltă a străzii spărgeau vitrine.

Sursa fotografiei: RT, Ilya Varlamov.

Tot din zona jurnalismului de caviar există mesaje panicarde că la protestul de sâmbătă (08.12.2018) protestatarii vor folosi arme. Iar asta în contextul în care, conform presei, problema „s-a rezolvat” pentru că Macron a acceptat amânarea implementării taxelor cu 6 luni. În opinia persoanei care a promovat un astfel de mesaj protestul nu mai are sens, dar protestatarii, acești lupi turbați cu dorință de sânge, vor mai mult și au declarat că „nu ne oprim aici” (aceasta fiind mențiunea care a generat mesajul că sâmbătă se vor folosi arme).

Trecând peste pseudo-jurnalismul burghez, ajungem la primul ministru al Franței și la cum el, frumos, așa, a propus o întâlnire cu “reprezentanții” protestatarilor. Tactică folosită și la București de Iohannis la protestele Colectiv și pe care niște indivizi cu dorință de afirmare și supunere în fața autorității au acceptat-o. Evident că și în Paris s-au trezit câteva minți “luminate” să zică „păi da’ nu mergem noi, boss?”. Minți luminate oprite verbal, dar deloc prietenos, în demersul lor de ceva anti-autoritari. Ca tactică politică, persoanele care au mers sau care au fost dispuse să discute cu puterea n-au înțeles nimic. Puterea voia un compromis, iar prezența “liderilor” acolo le oferea garanția că și cei din stradă vor același lucru. Ori nu e cazul. Niciun “reprezentant” care discută cu statul nu poate garanta că, de fapt, agenda străzii se va schimba sau că protestatarii vor “asculta” sau se vor plia pe eventualele înțelegeri cu puterea. Altfel, agenda străzii era stabilită dinainte iar solicitările au fost cât se poate de clare, “dialogul” cu autoritățile fiind doar o iluzie de evitat.

În final, ajung la faptul că anarhiștii francezi au chemat în stradă și alți anarhiști tocmai pentru ca protestele să nu ia o turnură spre dreapta. Lucru care s-a întâmplat, de pildă, la protestele #rezist din București (și nu numai), unde stânga autohtonă nu a ieșit în primă fază, iar mai apoi a criticat protestele pentru că ar fi prea de dreapta, continuând să stea pe bară. Știu că era cald în casă, dar ordonanța 13 putea fi criticată dintr-o perspectivă anti-autoritară, la fel de bine ca toată treaba asta cu legile justiției. Nu reinventez eu roata aici, doar observ că evoluțiile politice (aici incluzând ordonanța 13) din ultimii ani ne duc spre un regim autoritar.

Altfel, cred că este nevoie ca noi – anarhiștii și anarhistele, în special – să ieșim din logica liberală de a sta în siguranță în spațiul nostru privat și să ne reasumăm fără echivoc contestarea și denunțarea puterii, a sistemului capitalist și a democrației reprezentative.

 

Alex Liță

Newsletter